Daniela Lofler

Răspundem azi, într-un mod sumar, la întrebarea pe care multe mame și-o pun odata cu aducerea pe lume a unui copil, și anume:

Cum este o relatie sanatoasa mama-copil?

Raspunsul are la bază un concept psihologic, cel de atasament. Teoria atasamentului descrie si integrează științific nevoia ființelor umane de a forma și intreține legaturi emotionale puternice fata de alte finite umane. Aceasta teorie a fost dezvoltata de psihiatru de copii, John Bowlby si de catre psihologa Mary Ainsworth. Conform teoriei atsamentului, la baza oricărei relații emoționale interumane se afla legătura timpurie mamacopil. Atașamentul definește legătura emoțională strânsă dintre oameni. Între nou-născut și parintii acestuia sau alte personae se dezvolta o relatie speciala.

Așadar atașamentul determina copilul mic sa caute sprijin, aparare si liniște la persoana de referință. Persoanele de referință, de care copilul se atasaza sunt adultii cu care copilul a avut cel mai intens contact în primele luni de viață. Comportamentul atașat nu rămâne stabil ci cunoaște pe parcursul vieții anumite schimbări.

Comportamentul atasarii cuprinde diverse moduri de comportament social cum ar fi: zâmbet, ținut strâns, căutarea persoanei de referință, protest când este despărțit de persoana de atașament, folosirea adultului ca baza de securitate cand exploarează necunoscutul. Psihiatrul J. Bowlby (1969) a considerat inițial că relația care se dezvolta între copil și mamă este baza afectivă a relațiilor interpersonal de mai târziu, ulterior depășește influiența psihanalitică și preia o serie de concepte din psihologie și anume, pe de o parte atașamentul este o structură afectivă care se dezvoltă în scopul asigurării protecției copilului și pe de altă parte comportamentul de atasament se structurează în relația mamă –copil, sau în raport cu orice alta persoană care îi ofera dragoste și stabilitate (tata, bunici, persoane semnificative). Legătura afectivă de durată cu persoana care are grijă de copil se dezvoltă pornind de la experiențele din primii 2 ani de viată.

Tipul de atsament al copilului este determinat de calitatea dragostei pe care o primeste. Cele trei postulate de bază în Teoria atașamentului sunt urmatoarele:

1. Daca o persoana are certitudinea că este protejată în orice moment (în sensul existenței necondiționate si constant a unui protector în imediata apropiere) ea va fi mai putin predispusă să dezvolte sentimente de teama (în relațiile cu ceilalți), va avea mai multa încredere în ceilalți și în sine.
2. Dezvoltarea increderii se construiește în perioada copilăriei și a adolescenței și orice așteptare care se dezvoltă în acești ani, tinde sș persiste, relativ, neschimbată pe parcursul întregii vieți.
3. Pattern-urile de atașament (experiențele) adulților sunt reflectări ale experiențelor afective din copilărie. În traseul fiecărei vieți, mama este personajul principal, o relație cu totul si cu totul unică si specială, cu impact pe toată durata existenței. Mama este prima persoană cu care bebelușul își crează lumea, înca de la concepție, ea reprezintă baza dezvoltării pe toate planurile. Așadar, construirea relației cu copilul nu începe după naștere ci în perioada intrauterina, din acea perioada grija pentru copil trebuie să fie suprapusă cu grijă pentu ea însăși. Pentru că este prima relație a bebelușului cu lumea, ție iți revine datoria de a modela sănătos aceasta relație astfel încât el să se poata integra cu ușurință în societate, atunci cand acest moment va veni.

Copilul are nevoie de mama sa în preajma atât pentru a-l hrăni și îngriji cât și pentru a i oferi modelul de care are nevoie pentru a invăța. În plus este necesar să îl faci să se simtă în siguranța astfel incât să îi dezvolți încrederea in tine și în el, pentru ca mai apoi sa își dezvolte o personalitate sănătoasă.

Este extrem de important să apelezi la psihoterapie atunci cand iți dai seama că propriile probleme iți perturba relația cu copilul deoarece puteți pierde o perioada importantă din viața voastră și a copilului.